Dragilor mei 🥰🥰🥰
Ask @Adina66678
Previous
Autoritățile zic să petrecem sărbătorile în Siguranță. Dacă ăsta e numele unui club cu manele, vă rog să îmi zică cineva urgent adresa! 😏🎶
Liked by:
Ade ☯️
Paul Zamfirescu
【3oakdsa】
Mănânc colțul de la pâine ca să mă iubească mă-ta
People you may like
Cercetezi orice este ceea ce ne trage în jos? Tot ce-mi amintesc este o umbrã întunecatã pe cer...
"spre tăcerile zăpezii în cădere
irmoaserăsărite
după ce alungi din inimă
barbarii.
chiar și în iarna căpcăunilor
apar fisuri în nori,
precum în timp se fac simțite
adieri cu iz de crin.
Cel ce ține universul
în îmbrățișare
va birui."
irmoaserăsărite
după ce alungi din inimă
barbarii.
chiar și în iarna căpcăunilor
apar fisuri în nori,
precum în timp se fac simțite
adieri cu iz de crin.
Cel ce ține universul
în îmbrățișare
va birui."
Idei anti plictisealã? 🙈
Liked by:
Ade ☯️
【3oakdsa】
Retesi Szilard
Zi frumoasa sa aveti!
Daca ai putea sa te muti oriunde, unde ai vrea sa locuiesti?
Liked by:
smilewithgiulia
Ade ☯️
【3oakdsa】
Bună dimineațaaa, prieteni. Ce faceți azi ?🥳
Tu știi cã eu am citit toate cãrțile din lume. De curând însã, am auzit de o carte secretã. Zvonurile spun, cã aceastã carte conține secretele templului întunecat. În ea este descris cum poți deveni un sfânt.
"uneori am tot soiul de vise
mă agit noaptea întreagă
tot călătorind cu un tren vechi
despre el îmi povestea bunicul
câți soldați a cărat la război
până ce nimeni nu a mai auzit de ei
că o minune s-a întâmplat
de la plânsul văduvelor un pârâu
a despărțit într-o zi de iarnă
câteva sate cu mulți copii
unii nu și-au cunoscut nicicând tații
altădată niște mașini grele au zdruncinat
ulița noastră bătrânele o închinau
scrâșnind multe dureri acoperite de lâna
baticelor toarse de dorul celor dispăruți
în satul acela nu m-am mai întors
am aflat că sunt atâtea case părăsite
miroase a istorie grea prin bătături
acolo timpul a îngălbenit de tot
dacă atingi vreo amintire ți-e teamă
să nu se prăbușească totul
locuiesc la bloc și în fiecare noapte mă răsucesc
până la transpirația ultimă
simt toate visele de la parter și etajele inferioare cum urcă prin tavane
până mă ajung poveștile de viață ale fiecăruia
tot mai grele
pe cerul negru al tâmplelor mele
bombardier de amintiri triste
arunc trecutul în aer
și se crapă de ziuă"
mă agit noaptea întreagă
tot călătorind cu un tren vechi
despre el îmi povestea bunicul
câți soldați a cărat la război
până ce nimeni nu a mai auzit de ei
că o minune s-a întâmplat
de la plânsul văduvelor un pârâu
a despărțit într-o zi de iarnă
câteva sate cu mulți copii
unii nu și-au cunoscut nicicând tații
altădată niște mașini grele au zdruncinat
ulița noastră bătrânele o închinau
scrâșnind multe dureri acoperite de lâna
baticelor toarse de dorul celor dispăruți
în satul acela nu m-am mai întors
am aflat că sunt atâtea case părăsite
miroase a istorie grea prin bătături
acolo timpul a îngălbenit de tot
dacă atingi vreo amintire ți-e teamă
să nu se prăbușească totul
locuiesc la bloc și în fiecare noapte mă răsucesc
până la transpirația ultimă
simt toate visele de la parter și etajele inferioare cum urcă prin tavane
până mă ajung poveștile de viață ale fiecăruia
tot mai grele
pe cerul negru al tâmplelor mele
bombardier de amintiri triste
arunc trecutul în aer
și se crapă de ziuă"
My eyes see all. There is nothing that escapes their sight. Beyond their sight nothing exist.
By sharing feelings before your deaths, you humans are able to set yourselves at ease. It's a form of instinct that prevents you from falling into the pit of fear and despair. In reality, it is impossible for humans to share their feelings. It's simply a human delusion.
Daca aș fi in locul tău aș avea grijă. Săgeata se îndreaptă chiar spre inima ta.
"Camera aceasta
Unde fumul iluziilor nu se stinge niciodată,
Unde cu grele odgoane de visuri
mi-e trupul legat
şi nevoit sunt să mă hrănesc
cu întunericul rănilor,
unde culorile
seamănă atât de mult între ele
încât nu mai ştim să deosebim
viaţa de moarte…
şi unde, uneori, moartea
se arată îmbrăcată în doliu
îndurerată că moartea ei a murit…"
Unde fumul iluziilor nu se stinge niciodată,
Unde cu grele odgoane de visuri
mi-e trupul legat
şi nevoit sunt să mă hrănesc
cu întunericul rănilor,
unde culorile
seamănă atât de mult între ele
încât nu mai ştim să deosebim
viaţa de moarte…
şi unde, uneori, moartea
se arată îmbrăcată în doliu
îndurerată că moartea ei a murit…"
De ce nu ti a mers bine astăzi ?
Aha... Hmmm... Nu, asta... Yikes, de unde ai venit? Cum îndrãznești sã mã deranjezi de la citit!? Ohh, îmi cer scuze, nu am vrut sã zbier la tine. Câteodatã dau peste ceva ce nu înțeleg atunci când citesc și este foarte frustrant. Mã poți ajuta cu ceva?
Ce înseamnă să fii un «om frumos»?
Un om frumos a cunoscut greutăţile, suferinţa, înfrângerea, pierderea şi a trecut prin aceste momente cu ochii în lacrimi şi cu sufletul îndurerat, însă a găsit în interiorul lui curajul şi puterea să meargă mai departe.
Un om frumos a învăţat lecţiile pe care viaţa i le-a dat şi nu a lăsat ca greutăţile să-i înnegrească mintea şi sufletul.
Trecerea prin toate momentele neprielnice l-au făcut să aducă la lumină, din interiorul lui, cele mai minunate atribute umane: sensibilitate, blândeţe, înţelegerea existenţei în toate formele ei care-l face să privească viaţa cu compasiune şi cu o preocupare plină de iubire.
Oamenii frumoşi nu apar pur şi simplu... ei devin frumoşi pentru că permit vieţii să-i şlefuiască în diamante care reflectă Lumina.
Ursula Yvonne Sandner
Un om frumos a cunoscut greutăţile, suferinţa, înfrângerea, pierderea şi a trecut prin aceste momente cu ochii în lacrimi şi cu sufletul îndurerat, însă a găsit în interiorul lui curajul şi puterea să meargă mai departe.
Un om frumos a învăţat lecţiile pe care viaţa i le-a dat şi nu a lăsat ca greutăţile să-i înnegrească mintea şi sufletul.
Trecerea prin toate momentele neprielnice l-au făcut să aducă la lumină, din interiorul lui, cele mai minunate atribute umane: sensibilitate, blândeţe, înţelegerea existenţei în toate formele ei care-l face să privească viaţa cu compasiune şi cu o preocupare plină de iubire.
Oamenii frumoşi nu apar pur şi simplu... ei devin frumoşi pentru că permit vieţii să-i şlefuiască în diamante care reflectă Lumina.
Ursula Yvonne Sandner
Mersi pentru motivație dar chiar îmi este foarte greu să mă accept eu pe mine însumi mai ales când mă văd în oglindă și când mai primesc păreri de astea de arăt gras și ca dracu intru în pământ cu totul
Înţelepciunea te învaţă să te îndepărtezi de oamenii şi situaţiile care scot la suprafaţă partea întunecată din tine sau care îţi ameninţă principiile, valorile, respectul de sine şi moralitatea. Nu permite nimănui să îţi tulbure pacea interioară şi liniştea minţii.
Ursula Yvonne Sandner
Ursula Yvonne Sandner
Ai curaj sã descarci aplicația "Countdown" și apoi sã postezi poza,cu câți ani mai ai de trãit? 😁 Ps: Eu deja am fãcut-o! 🤯
So what are we supposed to do? We just sit back and await the inevitable? I don’t claim to be a perfect man, but I saw what was coming and I chose to act. To lead. Because society is broken and the only way forward… is to go back to the way things once were. Innocent and pure. So safe and protected…
Te uiți pe pãmânt și vezi bucãți din plãcinta lãsatã de pãianjeni în urma lor. Din pãcate s-au uscat toți.
"undeva, într-un colț al sufletului, uitate, visele, speranțele
bibelouri prăfuite, ciobite și totuși păstrate
asemeni adevărului rătăcitor.
omul refuză evidența. el are nevoie de dovezi
și când nu le are inventează complexe
pentru ași ascunde limitările
complexul Oedip, complexul Electra, complexitatea în general
a fost generată pentru a masca: lașitatea, rigiditatea, reactivitatea atipică
și toate acestea pentru că omului îi este greu să accepte adevărul
“Şi veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi”
dar omul refuză și fuge, Cain fără pedeapsă
până când …o respiratie… și viitorul se îmbrăca-n adevăr"
bibelouri prăfuite, ciobite și totuși păstrate
asemeni adevărului rătăcitor.
omul refuză evidența. el are nevoie de dovezi
și când nu le are inventează complexe
pentru ași ascunde limitările
complexul Oedip, complexul Electra, complexitatea în general
a fost generată pentru a masca: lașitatea, rigiditatea, reactivitatea atipică
și toate acestea pentru că omului îi este greu să accepte adevărul
“Şi veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi”
dar omul refuză și fuge, Cain fără pedeapsă
până când …o respiratie… și viitorul se îmbrăca-n adevăr"
Ce vreme de rahat avem.. Iar nu o sa avem zapada anu asta. 😒
Da, este timpul din nou sã ne îndreptãm atenția spre unelțirea unui plan contra Servitorului Întunericului. Scrisorile pe care le-au trimis la Manticore și la Tâlharii Roșii trebuie sã intre în posesia noastrã! Mergi în vizitã la Manticore pentru început.
"totul se derulează pe repede înainte
iar eu repet ca pe un refren fiecare clipă frumoasă
până la banalizare până la atrofiere
până când cineva îmi va da un cot să mă trezească din reverie
moment în care mă privesc ca pe o curiozitate
nu mai știu de unde să încep numărătoarea
cred că de fapt nu mai știu să număr
poate că încep să-mi pierd bruma de minte
oricum sunt destul de prost încât să cred în alte lumi
în alte vieți în nemurire și veșnicie
când nici universul nu e veșnic
când nici infinitul nu știe de ce are origine
cine să hotărască legi universale de la nivelul de furnică
oricât de mult mi-aș dori să trăiesc din plin
nu fac altceva decât să mă pierd în mușuroiul acesta
cu pretenție de templu
caut sprijin în iluzii despre lumi paralele
dealtfel utopiile nu diferă cu nimic de luciditatea
celor care nu cred în niciun fel de vise
oricât de crud ar părea
fiecare om își dorește ceea ce nu poate avea
oricât de mult timp ar avea la dispoziție
și oricâtă lipsă de termene limită
întotdeauna vor găsi o cale de a urgenta ceva
să le pară timpul insuficent
să lupte cu secundele
să poată muri fericiți
că în sfârșit vor avea o veșnicie
în care să iubească"
iar eu repet ca pe un refren fiecare clipă frumoasă
până la banalizare până la atrofiere
până când cineva îmi va da un cot să mă trezească din reverie
moment în care mă privesc ca pe o curiozitate
nu mai știu de unde să încep numărătoarea
cred că de fapt nu mai știu să număr
poate că încep să-mi pierd bruma de minte
oricum sunt destul de prost încât să cred în alte lumi
în alte vieți în nemurire și veșnicie
când nici universul nu e veșnic
când nici infinitul nu știe de ce are origine
cine să hotărască legi universale de la nivelul de furnică
oricât de mult mi-aș dori să trăiesc din plin
nu fac altceva decât să mă pierd în mușuroiul acesta
cu pretenție de templu
caut sprijin în iluzii despre lumi paralele
dealtfel utopiile nu diferă cu nimic de luciditatea
celor care nu cred în niciun fel de vise
oricât de crud ar părea
fiecare om își dorește ceea ce nu poate avea
oricât de mult timp ar avea la dispoziție
și oricâtă lipsă de termene limită
întotdeauna vor găsi o cale de a urgenta ceva
să le pară timpul insuficent
să lupte cu secundele
să poată muri fericiți
că în sfârșit vor avea o veșnicie
în care să iubească"
Dincolo de toate rănile pe care le purtăm în inima noastră suntem niște oameni frumoși, sinceri și loiali. Nu am uitat niciodată să iubim, niciodată, doar că am fost răniți și cu greu s-a mai apropiat cineva de noi.
Curcubeul este o dovadă. Aura oamenilor care au o anumită energie spirituală este o altă dovadă. Exploziile stelelor sunt un spectacol de culoare, chiar și implozia, de fapt orice manifestare a energiei are culoare. Întunericul este o lipsă de energie, un consumator avid de lumină. Chiar și prostia este o formă de întuneric. Cunoașterea aduce posibilitatea corpurilor fizice să facă schimb de energie cu însuși creatorul. Nimic din ce este colorat nu e lipsit de prezența netă a energiei. Cristalele sunt purtătoare clare de viață cinetică. Atracția universală e generatoare de energie, câmpurile magnetice sunt colorate, gândurile au culoare. Ochii sunt purtători de energie și pot transmite cu o viteză luminică informații. Muzica e un alt mod de a transmite energie spirituală și nu numai. Tăcerea are valențe energetice. Se poate măsura diferența de potențial în aproape toate aceste cazuri. Sunetul, da...și sunetul are culoare. Orice pierdere și orice câștig se contabilizează și la nivelul intensității coloristice.
Când sunt supărat nivelul energetic scade, când sunt fericit aura este precum un pom de crăciun.
Pictorii simt energia fiecărei culori, cuvintele poartă fiecare o anumită energie (depinde și de cine le rostește), toate formele artistice sunt de fapt schimburi energetice.
Iubirea este clar o formă de energie care are valențe uriașe.
Relațiile dintre viețuitoare se fac la nivel energetic.
Totul este energie, totul este culoare...trebuie doar să învățăm să dezlegăm alfabetul universului.
În schimb moartea este ceva care neutralizează generarea de energie.
De
aici și întunericul care o împresoară.
Când sunt supărat nivelul energetic scade, când sunt fericit aura este precum un pom de crăciun.
Pictorii simt energia fiecărei culori, cuvintele poartă fiecare o anumită energie (depinde și de cine le rostește), toate formele artistice sunt de fapt schimburi energetice.
Iubirea este clar o formă de energie care are valențe uriașe.
Relațiile dintre viețuitoare se fac la nivel energetic.
Totul este energie, totul este culoare...trebuie doar să învățăm să dezlegăm alfabetul universului.
În schimb moartea este ceva care neutralizează generarea de energie.
De
aici și întunericul care o împresoară.
Dacã de un frate mai în vârstã nu se știe nimic asta nu înseamnã cã a pãțit ceva. Nu ești obligat sã mergi în acea zonă periculoasã doar pentru că o fată tânãra te-a rugat s-o faci.
"rază de lună pe niciun chip de muză
unul din cei șapte pitici străduindu-se în rolul de gulliver
bunul gepetto aruncă buzdugane dintr-o poveste într-alta
tocmai când îmi prisosea jarul
niciun pegas să-mi poarte visul
poate doar o scoică magică răstălmăcește lacrima
când mărgăritar când perlă
precum sfârșește întrebarea în mii de răspunsuri fără leac
port doar umbra trupului în blândă scotocire de lumină
prin noaptea dintre două căutări ea știe
eu doar visez"
unul din cei șapte pitici străduindu-se în rolul de gulliver
bunul gepetto aruncă buzdugane dintr-o poveste într-alta
tocmai când îmi prisosea jarul
niciun pegas să-mi poarte visul
poate doar o scoică magică răstălmăcește lacrima
când mărgăritar când perlă
precum sfârșește întrebarea în mii de răspunsuri fără leac
port doar umbra trupului în blândă scotocire de lumină
prin noaptea dintre două căutări ea știe
eu doar visez"
Ah, Perlele Leviatanului își aratã efectul: pot vedea foarte clar o aurã puternicã ce te înconjoarã. Cercetașii mei au o idee despre unde se aflã ascunzãtoarea Servitorilor Întunericului. Locul este foarte bine pãzit. Poți merge sã vezi?
"încerc să dau culoare gri-ului din mine
acest amestec de cer și pământ
apoi cu o daltă în loc de penel
strivesc în piatră nedumerirea
într-o disperată dorință de a sculpta dorul
dar stânca devine lut de început
iar mâinile astea tocite de olar
cu pretentii de demiurg
se zbat între două ape
nu-mi mai ramâne decât dansul cu noaptea
un fel de vis din care mă trezesc copil
apoi din râsul
din plânsul
din dorul meu
sau poate din această iubire ciudată de a fi
s-a născut acest ceva mult diferit
asa a apărut cuvântul"
acest amestec de cer și pământ
apoi cu o daltă în loc de penel
strivesc în piatră nedumerirea
într-o disperată dorință de a sculpta dorul
dar stânca devine lut de început
iar mâinile astea tocite de olar
cu pretentii de demiurg
se zbat între două ape
nu-mi mai ramâne decât dansul cu noaptea
un fel de vis din care mă trezesc copil
apoi din râsul
din plânsul
din dorul meu
sau poate din această iubire ciudată de a fi
s-a născut acest ceva mult diferit
asa a apărut cuvântul"
M-am întors! Sper cã nu ai avut dificultãți cât timp am fost plecat? Ei bine, am examinat tot ce avea scris Spiritul Pãmântului. Pãdurea Fermecatã nu este ceea ce credeam eu, iar schimbãrile sunt mult mai alarmante decât am realizat. Dacã nu acționãm repede, acest loc va fi distrus!
"dincolo de marginea de netăgăduit a orizontului
văd o cărare pe care urcă marea la cer
ca să-mi fie așa frumoasă dimineața
încât să nu mai știu nicio viață
de unde începe moartea
și nici de ce lupt
soldat condamnat la baionetă
cu noaptea aceasta fără început
chiar și dincolo de bucuria apusului
luna poartă speranța unui viitor răsărit
între timp dorm
să-mi învăț spiritul să zburde
fără apăsarea pământului
iar dincolo de orice înțelegere
acolo de unde totul pare așa simplu încât
inima mea obișnuită să complice totul
nu mai știe cum să bată
și... cântă
muzica e peste tot
nici un zid fonic nu o poate opri
parcă toată materia este supusă armoniei
iar universul e un șir de perechi
într-un etern dans
e inutil să astup urechile
muzica vine dinăuntru"
văd o cărare pe care urcă marea la cer
ca să-mi fie așa frumoasă dimineața
încât să nu mai știu nicio viață
de unde începe moartea
și nici de ce lupt
soldat condamnat la baionetă
cu noaptea aceasta fără început
chiar și dincolo de bucuria apusului
luna poartă speranța unui viitor răsărit
între timp dorm
să-mi învăț spiritul să zburde
fără apăsarea pământului
iar dincolo de orice înțelegere
acolo de unde totul pare așa simplu încât
inima mea obișnuită să complice totul
nu mai știe cum să bată
și... cântă
muzica e peste tot
nici un zid fonic nu o poate opri
parcă toată materia este supusă armoniei
iar universul e un șir de perechi
într-un etern dans
e inutil să astup urechile
muzica vine dinăuntru"
Poți să plângi! Poți să te rogi! Dar asta nu te va ajuta cu nimic.
"iar meteoriții aștia nu cad niciodată ziua
ori e prea multă lumină ca să le văd durerea
rezultată din frecarea cu neînțelesul
până la risipirea între banal și ilar
pe când întunericul transformă meteorii în minuni
numai buni de împlinit aberante dorințe de îndrăgostiți eterni
poate de aceea nesocotesc noaptea ca pe un sfetnic bun
și rup dimineața de restul zilei
apoi adaug pașii din plimbarea de seară
în jurul aceluiași trist și inutil joben al poeziei
rostesc un doamne-ajută însoțit de o cruce între trei degete
cu ochii închiși de răsărit răscolesc apusul
șterg două iluzii
aș fi vrut să nu fie amare
apoi adun nenumăratele dorințele neîmplinite
care încă se rostogolesc fierbinți
precum două inimi în căutarea liniștii
uite așa îmi mut visele
acolo unde risipa lor ar putea părea minunată"
ori e prea multă lumină ca să le văd durerea
rezultată din frecarea cu neînțelesul
până la risipirea între banal și ilar
pe când întunericul transformă meteorii în minuni
numai buni de împlinit aberante dorințe de îndrăgostiți eterni
poate de aceea nesocotesc noaptea ca pe un sfetnic bun
și rup dimineața de restul zilei
apoi adaug pașii din plimbarea de seară
în jurul aceluiași trist și inutil joben al poeziei
rostesc un doamne-ajută însoțit de o cruce între trei degete
cu ochii închiși de răsărit răscolesc apusul
șterg două iluzii
aș fi vrut să nu fie amare
apoi adun nenumăratele dorințele neîmplinite
care încă se rostogolesc fierbinți
precum două inimi în căutarea liniștii
uite așa îmi mut visele
acolo unde risipa lor ar putea părea minunată"
Next
