M-am simţit fericită din nou, după mult timp, şi asta numai datorită ţie. Am aşteptat această clipă de prea mult timp, dar eu zic că a meritat aşteptarea. Recunosc, de câteva ori am amânat clipa din cauza temerilor mele…temeri de-a dreptul prosteşti. Mi-era teamă că nu vom mai fi la fel ca înainte, mi-era teamă că timpul şi distanţa ne vor schimba şi îndepărta. Mi-era teamă de “noi”. Oricât aş încerca să exprim prin cuvinte ceea ce am simţit când te-am revăzut şi te-am strâns în braţe, nu reuşesc. Pur şi simplu, nu am cuvinte pentru emoţiile ce le-am simţit. Ceea ce ştiu, însă, este că nu aş fi vrut să zboare timpul atât de repede. Orele petrecute împreună au trecut parcă mai repede decât minutele…şi nu e corect. Mereu se întâmplă aşa: când suntem împreună, timpul zboară atât de repede, iar când suntem departe unul de celălalt, parcă timpul stă în loc… Câteva lacrimi şi-au făcut loc în ochii mei, nu am reuşit să le mai controlez şi nici să le explic. Plângeam poate de fericire şi emoţie că te-am revăzut, sau poate de faptul că nu mi-au ajuns câteva ore pentru a-mi potoli dorul, sau poate de gândul că pleci şi iar o să-mi fie dor de tine. Cred că tot timpul o să-mi fie dor de tine. Chiar şi când vei fi în braţele mele, tot o să-mi fie dor de tine.
View more