Olivia Maxim

N-am nevoie de gesturi mari.. În schimb, poţi să-i răspunzi mamei tale la telefon
"Ieri eram la scoala.. La un moment dat, i-a sunat telefonul. Din întâmplare, am văzut că scria “mama”. Eram curioasă ce face: răspunde sau nu? S-a scuzat în faţa mea şi a preluat apelul. Am zâmbit. A luat decizia corectă, pentru că mi-am amintit ce mi-a zis o prietenă care avea 85 de ani: “Alina, un bărbat care-i răspunde mamei lui la telefon şi nu o ignoră, e un bărbat pe care trebuie să-l priveşti cu ochi diferiţi, pentru că înseamnă că ştie ce e acela respect şi dragoste, şi nu o să-ţi ignore apelurile, la fel cum nu le ignoră nici pe ale mamei lui”.
Adevărul este că sunt atentă la detaliile mici. La lucruri pe care poate că nu le observă nimeni sau nu consideră că merită observate. Văd sticla din colţul camerei, văd încotro se îndreaptă privirea cuiva, văd acea tresărire pe furiş, văd palmele transpirate, ticurile nervoase, ezitările, reacţiile, o cafea în plus sau în minus. Nu le văd pentru că le caut, ci pentru că aşa sunt eu. Poate de asta mi se şi potriveşte meseria de jurnalist şi de scriitor. Pentru că văd ce nu observă alţii.
Acel bărbat de ieri habar nu are că eu l-am privit cu alţi ochi după ce a răspuns la acel telefon. Nici nu ştie că l-am privit cu admiraţie, şi mi-am spus în mintea mea: “ăsta da bărbat!”. Da, de la un simplu telefon. Nici omul acela de pe stradă care a fugit să prindă mingea unui copil şi să i-o ofere, ca mai apoi să-şi vadă de drum, nu ştie că l-am pus în cutiuţa mea cu oameni speciali. I-am zâmbit, totuşi. Ca să ţină minte acea zi, pentru că a făcut un gest frumos.
Prietena mea, şi vecina mea, v-am mai povestit de ea, cea de 85 de ani, mi-a mai spus să mă uit cum un bărbat se comportă cu mama lui. Dacă o priveşte cu drag, dacă o ajută la ale casei, dacă o sună să o întrebe de sănătate, dacă şi iar dacă.
Mie nu trebuie să-mi dea un bărbat flori ca să mă cucerească. O poate face prin a-i răspunde mamei lui la telefon. Mie nu trebuie să-mi cânte serenade pentru a mă impresiona. O poate face prin a face un gest frumos faţă de un necunoscut.
Pe mine nu mă impresionează nimic ce ţine de grandoare. Am primit şi buchete de zeci de trandafiri, dedicaţii peste dedicaţii, gesturi mari de a conduce 2.000 de km pentru a mă surprinde în faţa blocului, sau alte lucruri nebuneşti. În schimb, am fost cucerită cu un biscuite. Da, a ţinut minte când povesteam cândva care-s biscuiţii mei preferaţi şi mi-a adus unul la locul meu de muncă. Am fost cucerită cu un sirop pentru gât, pe care l-am primit după ce mi-a auzit vocea răguşită la telefon. Am fost cucerită cu ciocolata mea preferată, pe care mi-a fotografiat-o împreună cu mesajul “m-am gândit la tine” şi mi-a trimis-o de la sute de km distanţă. Am fost cucerită cu un “la mulţi ani, tatălui tău”, pe când mulţi uită să te felicite chiar de ziua ta.
N-am nevoie de gesturi mari. De telefoane scumpe. În schimb, poţi să-i răspunzi mamei tale la telefon…"

View more