Greta. ∆

Mă trezesc dimineata, e aproximativ ora 06:00, plec la baie dar nu ma uit in oglinda, nu mai privesc in oglina de citeva luni de zile, am început sa ma urasc, imi urac corpul si mîinele reci. Imi iau acelea haine negre si monotone, micul dejun tot nu-l mai iau, fiindcă am pierdut gustul de mincare și slăbesc pe zi ce trece tot mai mult si mai mult, deja mi se observa toate oasele. Hainele mereu le aleg le acelea mai largi sa par mai plinuță si nu numai pentru a-mi ascunde silueta mult prea slaba dar si cicatricele, care ascund in spatele lor lacrimi amare si amintiri dureroase. Imi pun căștile in urechi si ies la stația de autobuz. Ca deobicei ma așez pe scaunul din urma, numi place sa fiu privită din urma, fiindcă de obicei ma critica toti... Si imi place la nebunie să-l privesc pe baiatul cela cu ochii căprui, parul negru si mereu aranjat perfect. Mi-a plăcut de el din prima clipa cind a venit in scoala noastră. Dar cine sunt eu, o simpla fata care nu are prietene si haine de firma, nu ma machiez si nici la petreceri nu merg. El niciodată nu o să-mi atragă atenția, sunt ridicola. Astăzi am primit un 2 la matematica, dar nu-i nimic sunt bine, acasa parintii mereu se cearta, dar nu-i nimic sunt bine. In fiecare zi intru pe pagina baiatul din autobuz, imi place să-i vad ochii care au o nuanță perfecta si foarte deosebita. Noaptea trecuta am hotărât sa ies afara, ma plimbam singura iar la un moment dat il vad pe el, era cu alta, era o fata frumoasa si bruneta, cu ochii verzi si avea un corp perfect. Fara sa vreau am scapat citeva lacrimi, plingind am plecat la locul meu preferat unde ma refugiam cind eram distrusă. Nu am mai stat mult sami aranjez gindurile, nu am mai vorbit singura si nici nu mam uitat in jur, ci pur si simplu am sărit. Zburam cu o viteza mare, foarte mare. Apoi m-am lovit puternic de asfalt. În dimineata a 2 era ziua înmormîntarii, băiatul din autobuz a venit si el, a plins foarte mult, iar fata cu care era el, nu era nimeni altcineva decit sora lui. El o iubea foarte mult pe fata din autobuz, care mereu se asejaza pe ultimul scaun, care mereu era trista, mereu era perfecta, se simțea atit de vinovat ca nu ia spus ceea ce simte. Dar acum nu mai contează nimic, ea nu mai este si nici n-o sa mai fie.

View more