etimologia cuvintului credinta
http://www.dex.ro/credinta, Unii oameni susţin că creştinismul biblic este o religie, alţii că este o credinţă, care este adevărul? Poporul lui Dumnezeu are o religie, sau o credinţă? Ce spune Biblia?
Sfânta Biblie care este Cuvântul lui Dumnezeu, susţine ambele expresii că pot avea fie o conotaţie falsă sau greşită, fie o conotaţie bună şi pozitivă. Cu alte cuvinte există credinţă adevărată dar şi credinţă falsă care nu este aprobată de Dumnezeu, care nu salvează (mântuie), şi există religie adevărată şi religie falsă, nu poate exista religie falsă dacă nu există şi religie adevărată, după cum nu poate exista o bancnotă falsă dacă nu există o bancnotă adevărată după care cineva să o falsifice prin copiere.
Să lăsm ca Biblia să vorbească: Efeseni 4:5: „Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez”
Faptele Apostolilor 16:30: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” Pavel şi Sila i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit tu şi casa ta.”
Exista o credinta, pe care se bazeaza legaturile dintre oameni si exista o credinta care intretine legatura omului cu Dumnezeu. Intre ele e o inrudire, dar si o deosebire. Credinta pe care o are un om in ceea ce-i spune alt om, e o incredere, careti poate gasi intarirea in dovedirea sau aratarea vazuta a lucrului care a fost sustinut de unul si crezut de altul. Credinta in Dumnezeu nu-si poate gasi in viata pamanteasca o astfel de intarire, prin dovedire sau aratare vazuta. Dar are si ea o intarire printr-un fel de aratare tainica, nevazuta, in fata ochilor sufletului. Deci, credinta in Dumnezeu e primirea de catre noi ca adevarate, pe baza de incredere in Dumnezeu si pe baza unei vederi sufletesti, a tuturor adevarurilor pe care le avem prin Descoperirea mai presus de fire, in vederea mantuirii noastre. Sf. Apostol PAVEL ne spune despre credinta ca "este adeverirea celor nadajduite, dovedirea lucrurilor celor nevazute" (Evr. XI, 1). Dupa TEODORET al Cirului, credinta crestina este invoirea libera a sufletului, vederea sufleteasca a unui lucru nevazut, statornicia in ceea ce este adevarat, intelegerea celor nevazute potrivit firii.
Care sunt scopurile credintei ? 1. Intelegerea tainelor care depasesc puterile mintii. 2. Ridicarea sufletului pana la Dumnezeu, cu care unindu-ne, sa ne putem mantui.
" Sf. CHIRIL al Alexandriei leaga credinta de cunoastearea lucrurilor credintei prin textul din Ioan: "Si noi am crezut si am cunoscut ca Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu" (Ioan VI, 69). Credinta este inaintea cunoasterii, dupa cuvantul proorocului: "Daca. nu veti crede, nici nu veti intelege" (Isaia V'II, 9). Prin dreapta credinta se cladeste cunoasterea si tot prin credinta ne ridicam "la masura varstei" (Efes. IV, 13) in Hristos, si la starea desavarsita si duhovniceasca.
La cunoastere se ridica omul inaintat in credinta si viata duhovniceasca, inca de aici, de pe pamant, dar desavarsita cunoastere se dobandeste numai in viata viitoare.
Sfânta Biblie care este Cuvântul lui Dumnezeu, susţine ambele expresii că pot avea fie o conotaţie falsă sau greşită, fie o conotaţie bună şi pozitivă. Cu alte cuvinte există credinţă adevărată dar şi credinţă falsă care nu este aprobată de Dumnezeu, care nu salvează (mântuie), şi există religie adevărată şi religie falsă, nu poate exista religie falsă dacă nu există şi religie adevărată, după cum nu poate exista o bancnotă falsă dacă nu există o bancnotă adevărată după care cineva să o falsifice prin copiere.
Să lăsm ca Biblia să vorbească: Efeseni 4:5: „Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez”
Faptele Apostolilor 16:30: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” Pavel şi Sila i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit tu şi casa ta.”
Exista o credinta, pe care se bazeaza legaturile dintre oameni si exista o credinta care intretine legatura omului cu Dumnezeu. Intre ele e o inrudire, dar si o deosebire. Credinta pe care o are un om in ceea ce-i spune alt om, e o incredere, careti poate gasi intarirea in dovedirea sau aratarea vazuta a lucrului care a fost sustinut de unul si crezut de altul. Credinta in Dumnezeu nu-si poate gasi in viata pamanteasca o astfel de intarire, prin dovedire sau aratare vazuta. Dar are si ea o intarire printr-un fel de aratare tainica, nevazuta, in fata ochilor sufletului. Deci, credinta in Dumnezeu e primirea de catre noi ca adevarate, pe baza de incredere in Dumnezeu si pe baza unei vederi sufletesti, a tuturor adevarurilor pe care le avem prin Descoperirea mai presus de fire, in vederea mantuirii noastre. Sf. Apostol PAVEL ne spune despre credinta ca "este adeverirea celor nadajduite, dovedirea lucrurilor celor nevazute" (Evr. XI, 1). Dupa TEODORET al Cirului, credinta crestina este invoirea libera a sufletului, vederea sufleteasca a unui lucru nevazut, statornicia in ceea ce este adevarat, intelegerea celor nevazute potrivit firii.
Care sunt scopurile credintei ? 1. Intelegerea tainelor care depasesc puterile mintii. 2. Ridicarea sufletului pana la Dumnezeu, cu care unindu-ne, sa ne putem mantui.
" Sf. CHIRIL al Alexandriei leaga credinta de cunoastearea lucrurilor credintei prin textul din Ioan: "Si noi am crezut si am cunoscut ca Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu" (Ioan VI, 69). Credinta este inaintea cunoasterii, dupa cuvantul proorocului: "Daca. nu veti crede, nici nu veti intelege" (Isaia V'II, 9). Prin dreapta credinta se cladeste cunoasterea si tot prin credinta ne ridicam "la masura varstei" (Efes. IV, 13) in Hristos, si la starea desavarsita si duhovniceasca.
La cunoastere se ridica omul inaintat in credinta si viata duhovniceasca, inca de aici, de pe pamant, dar desavarsita cunoastere se dobandeste numai in viata viitoare.
