Că plec şi că las multe în urma...şi cel mai mult regret că nu am să pot să fiu lângă fratiorul meu...să îl văd cum creşte,să îl fac să râdă,să îi văd bucuria pe faţă când mă duc să îl iau de la gradii,să fiu lângă el când îi e rău sau cand plânge,să ne uităm amândoi la desene,să mâncăm amândoi...să fiu alaturi de el...regret că trebuie să plec să pot să îi ofer copilaria de care eu nu am avut parte şi să nu ducă lipsa de nimic...e greu,dar gândul ca aşa e cel mai bine,mă face mai puternic...