"privesc oamenii
privesc cum trec oamenii
până când par să treacă prin mine
așa cum apa trece printre fire de nisip
încet și tot mai limpede

---

descind dintr-o ramură veche a copacului iubirii,
cu legământ de viață stau pironită lângă inima lui Dumnezeu
cu un ochi pentru lună și altul pentru soare,

---

cu vântul ce zboară prin deșerturile lumii,
lângă copiii ce-și astâmpără setea bând din palme,
lângă bătrânii care privesc fotografii cu ochii umezi,
lângă cei mari și buni, brazii de la liziera pădurii

---

ca într-un tablou pe scena unui teatru,
nemișcată, aștept ceva ce nu cunosc,
ce frumos este un om, ce frumoasă e viața sunt singurele replici
în fața și în spatele cortinei"