"Inorogul meu nu are ființă
Și nici corn în frunte.

---

Nu aleargă prin câmpii,
Ci prin păduri seculare.

---

Și paște muguri din îmbumbate
Lacrimi de stele.

---

Inorogul meu, gonit de lumină,
Visează păduri cu nesfârșite cărări,
Pâraie de suflete printre care
Să se risipească."