Catalina,ajutama te rog cu un sfat,miine trebuie sa ma mut in chisinau,pentru ca trebuie sa invat,iar acasa la mine ramine bunica si bunelul,ei sunt batrini,peste 70 de ani,asa mii greu si mii frica sa ii las singuri,pentru ca eu eram pentru ei o alinare,un ajutor,si acum nu stiu ce o sa fac fara e
Uite, știu că îi iubești și îţi vine foarte greu acum. Însă... trebuie să înțelegi un lucru, ei și-au trăit viaţa,acum e rândul tău. Studiile sunt foarte importante, studiile tale o să-ţi reflecte personalitatea, o să-ţi creeze viitorul. Vină în oraș și învață în primul rând, în al 2-lea rând încearcă să îi vizitezi de câte ori ai ocazia. O să fie totul bine, începutul e mai complicat. Trebuie să accepți realitatea, să lași lucrurile să decurgă normal.
Cit de frumoasa mai esti tu Catalino<333333333333333333333 Pot sa-ti spun asta de milioaneee de ori:******
Papusa Barbie ce esti:*
Esti asa de dulce;33Nimeni nui ca tine(K)(L):*
Exagerezi!? Însă plăcut, foarte plăcut. ? De ce cu anonim? ? Mulţumesc frumos! ???
Glumești? Ași fi cea mai fericită să mă joc din nou cu urechiușile lui. ? Sau să îl vad cum îmi pune lăbuțele pe umăr să-l iau în braţe. ? Să-i dau să mănânce și el să se joace întâi cu mâncarea (vedea că noi râdeam și el se alinta) după să o mănânce. Era un câine foarte deștept!
Dar dupa ce sa acomodat cu stapinii lai mai vizitat?
Nu, asta nu-i în favorea lui. Noi de mic l-am luat și l-am crescut. Un câine e foarte deștept, simte, îi lipseam, mai ales mama, îl hrănea cu lingurița cât a fost mic. ? El oricum ne recunoștea, și nu era spre binele lui.
Nuu! Mama pe aduci călătorea mai des, nu-l putea lua tot timpu cu ea, noi eram la școală și nu avea cine să-l scoată dimineaţa la plimbare. Plus la asta el e rasă de vânătoare, așa că el prefera să stea tot timpul pe afară. Noi fiind la bloc ne venea foarte greu. Într-o zi se întâmplase nenoricirea să i se oprească un os în gât, i se inflamase. Am mers la veterinar, avea nevoie de operație. Veterinatul era tare încântat de el, spunea că de ceva timp el și soţia lui tot caută așa câine și nu găsesc, au mers și în România, degeaba. Ei locuiau în apropierea orașului la casă pe pământ, așa că spre binele cățelușului am hotărât să il dăm lor. L-am dat pentru că știam că e veterinar și nu o să-i lipsească nimic, mai ales dragoste. Acum cățelușul e bine, de ceva timp a devenit mămică!?
Ce catelus dragut ai avut.La fel ca aceasta persoana minunata adica tu!!!
Da, era așa frumos. Era rasă pură, când l-am avut noi pe aici încă nimeni nu avea așa rasă . Mergeam cu el pe drum și toţi voiau să-l mângâie, să se joace cu el (el fiind foarte drăgăstos în braţe la toţi stătea ?). Ce purceluș micuţ a fost!????? Mulţumesc mult! ????