Depinde din ce punct de vedere privim ambele situații.
-Femeile ce-și lasă copii nou născuți pot avea unele cauze de ce au procedat astfel (probleme financiare, nu au un loc de trai, sunt prea tinere pentru rolul de mamă, nu au posibilitatea de a le oferi o viață decentă copiilor săi). Însă sunt deja femei adulte ce duc răspundere asupra faptelor sale.
-Copii ce-și uită părinții ajungând la vârsta adultă la fel au un motiv. Să presupunem că au crescut într-o familie unde mereu era înjosit copilul, bătut, necăjit pentru orice greșeală, notă rea, torturat emoțional, unde părerea sa nu există pentru părinți. Familia în care copilul manifestă o teamă incredibilă față de părinți.
E previzibil faptul că copilul deja adult atunci când își înfruntă traumele cauzate în copilărie este rece față de părinții săi, apare realizarea că unicul sentiment ce aceștia îl simt față de cei ce i-au dat viață este spaima. Și va fi o minune dacă copii vor trece peste aceasta.
Nu justific pe nimeni, însă nici nu-i aucuz , după părerea mea mai bine faci avort, decât strici viața unui copil.
Fiecare are greșeli, însă greșelile față de proprii copii pot fi decesibile in soartele ambelor părți.

View more