@Adina66678#20 🇷🇴

ꪖᦔⅈꪀꪖ

Ask @Adina66678

Sort by:

LatestTop

Previous

Cum dispoziția??///Как настроение??

Grisutsa’s Profile PhotoAnime✨
De la o vreme incoace, nu-mi mai canta aripile
iar genele-lire mi s-au risipit in vantul din parul tau
inima mi se desfoliaza incet, cu voluptate,
si decad
in palma mi se naclaiesc niste amintiri insangerate
cand zambesc catre apus, ma dori, catre
rasarit, adorm
ma scutur de tine precum frunza de viata
imi plang soarta si fumurile de tigara
ma impaienjenesti in mreje de sori si de
ganduri
Cum dispozițiaКак настроение

cf lma :*

flsdrg’s Profile PhotoDrăgan
Rătăceşte prin haosul psihic
Ca printr-un coşmar real,
Realitatea este cufundată în fluid bahic
Din care bea făcând din viaţă un iad boreal,
Gândurile sunt mâncate de larvele prostiei,
Ţeasta rămâne goală supusă anarhiei
Simţurilor calamitate de epidemia erorii,
Vede viaţa deformat supus unor dezastre aleatorii.
cf
lma

People you may like

RebekahIacob’s Profile Photo Rebekah Iacob
also likes
kronankrom’s Profile Photo Sorin Sorin
also likes
Want to make more friends? Try this: Tell us what you like and find people with the same interests. Try this: + add more interests + add your interests

Hey. Ce faci? ??

Nebunelli’s Profile PhotoIuliana Mihai
Nostalgia după spaţii bucolice, idilice şi după timpuri în care oamenii trăiesc în armonie, fără să fie dezbinaţi de ură, invidie şi egoism, mă determină să mă retrag în elizeul interior şi să-mi creez propria lume ca un catehism al conştiinţei într-o aventură în spaţiile sinelui sau într-o ascensiune pe spirala spiritului.
Când întrebările vor înceta şi uimirea va dispărea, se prefigurează moartea rânjind într-o mască hâdă a blazării şi neputinţei, ca o oroare ieşită din neantul lăuntric ce ne violează credinţa.
Mai bine să adăpostim durerea ca un chiriaş al corpului , care să ne zgârâie chipul de zidurile ostile ale sale, să ne rănească sensibilitatea de pietrele ascuţite smulse din roca suferinţei şi să deschidă răni de deziluzii pe corpul străveziu al fericirii.
Dorul după inefabil, după altceva, după o linişte imensă absorbită dintr-o altă lume, să disloce şi să sfărâme mecanismele bolnave ale societăţii, iar din spuza lor să renască falansterul ideal clădit pe fundamentele adevărului, compasiunii şi altruismului.
Iubirea umple sufletul cu intensitatea trăirilor, iar dorul este o iubire în aşteptare, căci toţi căutăm în miezul dragostei fericirea care poate lua diverse forme.În căutarea fericirii rătăcim iubirea în spaţiul nepotrivirilor, când vedem uneori în partener defectele şi suntem orbi în faţa calităţilor.
Dorul se aseamănă cu iubirea, numai că are multiple semnificaţii ; pe când iubirea creează un spaţiu în care intră numai doi, dorul are dimensiuni nelimitate, descriind multiple aspecte ale stărilor noastre sufleteşti.
Dorul regenerator care să transfigureze lumea este sublimat în creaţie, fiind propriu artiştilor, extraoameni cu trei existenţe : una spirituală, alta lăuntrică şi ultima comună celorlalţi oameni – realitatea exterioară -, urcând pe înălţimile spiritului, escaladând creasta unui vis şi sărind în abisurile sinelui.

View more

Hey Ce faci

Neațaa ??☔?

Nebunelli’s Profile PhotoIuliana Mihai
Dacă nu ne-am pune măştile în societate, am fi noi înşine, incapabili să minţim, însă cine ştie ce poate să aducă sinceritatea nudă.Uneori minciuna ajută.Fără măşti ne etalăm gândirea ca o marfă pe tarabă şi prietenii vor fi surprinşi să afle ce gândim despre ei.
Dacă gândirea n-ar fi ascunsă de minte, în loc de prieteni am avea duşmani.
Omul este un imobil cu două picioare, cu viaţa locuind în camera cu chirie a sinelui şi îşi lasă carapacea singurătăţii acasă, ca un melc fără cochilie expus violenţei unei tălpi a realităţii, devenind vulnerabil în faţa gurii imense şi lacome a societăţii.
Dacă gândirea nu ar fi acoperită de vălul opac al cuvintelor, atunci fiecare ar intra ca un hoţ în apartamentul interior al celorlalţi , distrugând mobila formată din emoţii ascunse şi intimităţi.
Ca şi oamenii, cuvintele poartă măşti pentru a exprima ceea ce-i face plăcere partenerului de discuţie şi nu adevărul, împrăştie minciuna în ceilalţi ca un virus al societăţii.
Cuvântul ascuns sub masca minciunii nu doare, însă ţipă adevărul printre interstiţiile literelor maltratat în fraze unse cu fard onctuos.

View more

Neațaa

Neața ???

Nebunelli’s Profile PhotoIuliana Mihai
Dacă umbra ar avea voce, ne-am înfiora şi îngrozi de ceea ce ar spune despre noi. De aici dorinţa ei de libertate.
Temerile, angoasele şi obsesiile îşi creează în minte propriile umbre care întunecă transparenţa gândirii şi luciditatea.
Cum aş putea să înţeleg adevărul, când întreaga viaţă este o uriaşă umbră, la adăpostul căreia huzureşte minciuna.Cum aş putea să înţeleg frumuseţea, când ea este tăvălită prin noroi şi mizerie şi se stinge în moartea impulsurilor către acţiuni negative, unde urâtul îşi aşterne în oameni stigmatul umbrei.
Oamenii răi îşi cresc cu atenţie umbra, care capătă consistenţă hâdă şi tinde să înlocuiască corpul, aruncat în întuneric şi tenebre cu tot cu conştiinţă şi remuşcări.
Oamenii instinctuali au voinţa îmbibată cu păcate şi ispite, iar judecata lor este o junglă prin care rătăceşte lumina.
De aceea umbra este mai atrăgătoare, aducând cu ea întunericul minţii, cu luciditatea ce degenerează în erori şi cu bunătatea ce se dizolvă în macabru interes.
Astfel axa lor existenţială se rupe şi binele devine stârv, conduşi fiind de plăcerea crasă, care degradează moralitatea, şi de dispreţul faţă de precepte şi valorile umane.
Este uimitor cum ideea de umbră face atâţia adepţi, care, în lipsa legilor, şi-ar crea o lume total diferită, condusă de principii şi norme hibride, paralizând conştiinţa morală şi făcând apologia răului. Într-o lume a umbrelor, defectele ar substitui calităţile, iar evoluţia ar fi înţeleasă ca un pseudoideal sinistru către anarhie şi desfrâu.
Dacă pui faţă în faţă un om moral şi unul complet imoral, vei constata cu bucurie, că laşitatea ar fi de partea omului condus de păcat şi curajul de partea omului condus de virtute şi de principiile moralităţii.
Omul ce poartă stigmatul umbrei în ochi şi în minte va ataca doar pe la spate sau doar înarmat, aşa cum atacă răul - binele, urâtul - frumosul, minciuna - adevărul şi perfidia - sinceritatea.

View more

Neața

asku se duce pe pl Smr............ nu mai e ca înainte *Cine stie cunoaște ?

flsdrg’s Profile PhotoDrăgan
Valul se naste din adancimile linistite ale marii, creste si apoi isi gaseste sfarsitul pe tarm, intr-un sunet inefabil de poem marin.
Intr-un ciclu perpetuu, alt val ii ia locul, intocmai ca si viata, caci dupa moarte linia vietii nu se rupe ci este continuata mereu de vietile altor oameni, care vin din trecut spre prezent si evolueaza in viitor.
Dupa o interpretare proprie, subiectiva, "stanca" ar putea simboliza destinul implacabil, iar "valul" -efemeritatea omului-, viata sa care se sparge uneori de stanca dura a unei morti violente sau de tarmul lin al unei morti lente prin imbatranire, val care oricum se sparge.
asku se duce pe pl 
Smr nu mai e ca înainte
Cine stie cunoaște

"Omul care te va iubi cu adevărat nu va ține cont de trecutul tău, de greșelile tale sau de toate defectele pentru care crezi tu că nu meriți să fii iubită, oamenii care vor să te iubească o vor face oricum și vor începe cu ce e mai rău din tine pentru a-ți demonstra că pentru ei ești perfectă." :*

Geonyyy’s Profile PhotoShadow
Focul dragostei taie in fasii voalul fin al sufletului si
patrunde in inima ca o sabie care ravaseste sentimentele.
Iubirea este o vraja a extremelor: sau arde prea tare ca o baie solara, sau te cufunda in intunericul suprem in care toate organele se prefac intr-o pasta a beznelor
Iubirea atinge paroxismul in singuratate, iar ranile ei se pot cicatriza in timp doar impartind durerea ,putin cate putin,
in societate prin destainuiri supape ale suferintelor.
Iubirea invadeaza spatiul cu efluvii erotice si senzuale ,
iar cerul devine un gol pur imens umplut de atomii iubirii.
Efectele iubirii te transforma in altcineva ,strain,cu alt
comportament si alte ganduri ,ucide persoana care erai inainte ca tornada iubirii sa devasteze "casa" launtricain care locuiai.
Omul care te va iubi cu adevărat nu va ține cont de trecutul tău de greșelile

ceao bella ?

flsdrg’s Profile PhotoDrăgan
Uriaşa pasăre albă şi-a smuls penele de gheaţă
Şi le-a depus pe străzi şi acoperişuri,
Fluturii albi atrag albinele de cristal roind în ceaţă,
Sunt striviţi de ferestre aripi de puf pe ovale tăişuri.
Cerul de lavetă murdară, umedă, ca un monstru viu,
Mânjeşte faţa oraşului îngheţată
De sângele rece picurând din corpul străveziu
Al cerului răstignit pe copacii poleiţi de vată mată.
Corpul murdar al zilei unge cu mâzgă blocuri, oameni,
Cu temperatura sub zero prefăcută în cuţite de ger
Înfipte în carnea îngheţată în abatorul frigului în semeni,
Ca şi cum din cerul pudrat cu fulgi descinde iarna ca un fulger de ger încarnat
în înger.
Eu, ca un miez de sânge încins
Rostogolit peste osul sinusoidal şi rece al iernii,
Aş vrea să m-arunc în inima rece a iernii ca un foc nestins,
Să topesc îngheţul dând aureolă de foc vremii.

View more

ceao bella

neatza flăcău

flsdrg’s Profile PhotoDrăgan
Un om
ce pretindea
că a deslușit
esotericul
își vizualiza
în lăuntrul lui
sănătatea
cum încerca
să se cocoațe
pe verticalitatea
existenței
însă suferința
o trăgea înapoi
Acel om
pretindea
că subconștientul său
era poliglot
că în timpul somnului
subconștientul
călătorea
cu viteza sunetului
prin puzderie de țări
cunoscându-le limbile
însă refuza
să inoculeze conștiinței
toate cunoștințele dobândite
prin aceste numeroase călătorii.
Un om
căuta
să ne convingă
că aude
muzica universului
sonoritățile
sufletului
muzicalitatea sinelui autentic
și eufoniile armoniei
pretindea
că percepe tonalitățile
cuvintelor
din poezii
însă l-am etichetat
drept unul
care nu interacționează cu viața
nu are conexiuni cu oamenii
și a ieșit din realitate
l-am declarat proscris
l-am ostracizat
considerându-l ereticul existenței.

View more

neatza flăcău

Neața. ☀️

Nebunelli’s Profile PhotoIuliana Mihai
să recompui o fiinţă din tăcerile ei în timp ce înaintezi pe o stradă ştiută din copilărie atunci habar nu aveai că lumea se va deschide cum se va deschide că te va înghiţi cum te va înghiţi cu fulgii tăi de puică învăţată devreme cu mersul pe jos să recompui fiinţa aceea din absenţele ei în timp ce remarci case noi alte case ceva mai înalte mai reci să te gândeşti la fiinţa aceea ca la şansa ta la odihnă şansa ta să adormi citind despre vise ca la pituluşu ca la sângele cald ce curge sub un soare ostil şi să mergi dacă te-ai opri ar începe dezastrul şi fiinţa aceea să meargă în tine dar pe partea cealaltă înaintezi nu ridici capul s-ar spune că-ncerci să rezişti şi apoi dintr-o dată aşa ai învăţat că se scrie în textele moi o casă abandonată pe care scrie obiectiv protejat încetineşti împrejur arbuşti copaci ierburi câştigă teren o vrabie se curăţă lent dar continui să mergi aerul te sigilează şi simţi şi cum simţi că fiinţa aceea nu va trece strada spre tine desigur, fereastra înţepenită ar fi spus mai mult

View more

Neața

"În viaţă nu trebuie să regreţi nimic, până si alegerile nepotrivite vin cu o lecţie." bună dimineaţa, să ai o zi frumoasă azi si să te bucuri de viaţă. :* :*

Geonyyy’s Profile PhotoShadow
Trec anii
Îi aud cum trec
prin liniştea ce mă-nconjoară.
Privesc la ultimul gând,
la ultimul zbucium...
Prin liniştea eternă,
stelele par
un stol de păsări triste.
În viaţă nu trebuie să regreţi nimic până si alegerile nepotrivite vin cu o

Cum arata o Viata Frumoasa? Cum se traieste ea?

daryliana’s Profile Photo♠️Daryliana♠️
Să știi să plângi de bucurie
când îți iese fericirea în cale
doar și numai pentru câteva clipe.
Să știi să plângi când fericirea-ți este pierdută,
când inima și mintea aleargă pe căi neștiute.
Lacrimile-acelea vor naște poeme!
Să nu-ți fie teamă, nici rușine să plângi,
lacrimile dau strălucire vieții, tămăduiesc,
aduc și revarsă asupra-ți
profundul lor înțeles.
În singurătate durerea nu are glas,
dar are forță
și lacrimile țâșnesc.
Să știi să râzi precum nebunul
când simți că viața te doboară,
să te strângi ca un arc,
ultimele puteri să le-aduni;
cu sabia voinței să lupți,
să nu te lași învins, nicidecum!
Să știi să plângi și să râzi,
să poți alunga inhibițiile firii.
A te lăsa cuprins de-aceste sfinte trăiri,
înseamnă - a cunoaște puterea iubirii.
Cum arata o Viata Frumoasa             Cum se traieste ea
Liked by: Ade ☯️ Eduard

Acel moment cînd .....///Тот момент когда ....

Grisutsa’s Profile PhotoAnime✨
Privim valurile unei mări şi ne minunăm de diferitele forme pe care le desenează; când se înalţă uneori iau forme de îngeri care strălucesc, se rostogolesc în aerul şi în lumina soarelui, scoţând sunete fermecătoare
Privim trunchiurile copacilor crescuţi şi descoperim forme atât de misterioase
Uneori parcă ingerii vin şi sculptează diferite chipuri pe trunchiurile lor
Privim mişcarea crengilor în bătaia vântului, a frunzelor şi de gândim la posibila existenţă a unui alfabet pe care-l cunosc crengile, frunzele copacilor şi de care se folosesc pentru a scrie rugi pe foaia albastră a cerului, la un alfabet cunoscut de firele de iarbă de care se folosesc scriind văzduhului, sau alte imagini formate tot atât de misterios de unele lucruri, pe care noi poate nu le înţelegem.
Recunoaştem uşor frumuseţea naturii care ne înconjoară şi de multe ori căutam s-o explicăm. Alteori avem posibilitatea să ne jucăm cu formele artificiale - produsele noastre umane le dimensionăm, le redimensionăm, le rotim, le răsturnăm, le colorăm și le combinăm pentru a crea forme mai complexe, din dragoste pentru frumos.
Lumea noastră cuprinsă în forme, o lume făcută din forme! Frumuseţe naturală şi frumuseţe artificială, dar ambele pline de semnificaţii!
Din analiza formelor pe care le pot lua obiectele însufleţite sau neînsufleţite din mediul în care trăim, s-au definit fractalii O parte dintr-un întreg, un întreg anormal cu o formă neregulată sau fărâmiţată, se spune că poate reprezenta imaginea redusă a unui întreg, iar teoria se bazează pe principiul continuităţii: fractalii se pot constitui în agregate, care sunt denumiţi polimeri ai ispitei
Ce frumos ! Ispita ar fi cea care îi determină să se unească într-un tot mare o ispită frumoasă, cea a apropierii, a afecţiunii, a dragostei.

View more

Acel moment cînd Тот момент когда
Liked by: Ade ☯️ Eduard

Neața ??

Nebunelli’s Profile PhotoIuliana Mihai
Lacul creat de Cupidon după topirea unui gheţar, în cea mai nordică regiune de pe pământ locuită de oameni, cauzată de încălzirea globală. Gheţarul s-a topit şi în timpul retragerii apei s-a creat o groapă în formă de inimă care s-a umplut apoi cu apa din precipitaţii şi din zăpada topită.
Privesc fotografia lacului
Este cu adevărat o inimă, este un adevăr simplu şi toate adevărurile simple constituie pentru noi, de cele mai multe ori, un miracol
Nu pot să nu mă gândesc la populaţiile maya, pentru care patru culori desemnau geniile celor patru puncte cardinale care domină pământul şi inspiră sentimentele omului. Albului îi corespundea nordul, primul arbore, primul om, făgăduinţa şi speranţa Iată albul nordului! De îndată îmi imaginez insula respectivă, acoperită de albul zăpezii, pe care se plimbă albii urşi polari care depăşesc numărul locuitorilor, oameni îmbrăcaţi în alb, şi undeva în mijloc o oglindă albă strălucitoare, în formă de inimă
Este cumva un simbol? Simbolul inimii datează dinaintea epocii de gheaţă şi reprezintă un semn al apropierii, afecţiunii şi dragostei. Ştim că viaţa lumii noastre vizibile este construită pe modelul realităţilor invizibile: Ceea ce este jos este o reflectare a ceea ce este sus. Nici frumuseţea cerului, nici lumina lumii invizibile nu se pot găsi pe pământ, dar există corespondenţe care permit compararea celor două lumi şi înţelegerea a ceea ce se găseşte în lumea de sus, graţie celor văzute de noi în lumea de jos, lumea noastră. O formă! Vai, formele! Poate numai noi oamenii înţelegem lumea formelor, fiindcă noi le contemplăm, ne bucurăm de dispoziţia noastră mentală, de melancolia care ne antrenează senzaţiile, simţurile, raţiunea, inteligenţa. Ne impresionează chiar şi o frunză uscată care se desprinde dintr-un pom, urmărim fumul de ţigară care uneori se ridică în cercuri, zborul păsărilor, deplasarea norilor şi multe alte turbulenţe, toate fiind, după cum se spune, manifestări ale haosului.

View more

Neața
Liked by: Ade ☯️ Eduard

Putem face un schimb de 50 de like-uri

mihaela_official01’s Profile Photo#Mihaitza
In regula ^^
dedesubtul boltei lucrurile se găsesc
suspendate haotic; ațe invizibile de diverse lungimi
susțin fragil
o pereche de mănuși în care au rămas mâinile;
ceva mai în stânga, două căni cu cafea
atârnă legate de-o singură ață, mai mult
nu disting la lumina brichetei
culori nu contururi nu
înaintând însă mă lovesc
de alte și alte obiecte. le văd târziu sau le pipăi.
ajunsă în față, ridic pleoapele dinăuntru; lumina violentă
se sparge de mine în valuri și nu știu
sub a cui boltă craniană mă aflu
trag cu greu pleoapele în jos;
să încerc să mă întorc pe același traseu, îmi spun,
fără să mă mai lovesc de nimic
Putem face un schimb de 50 de likeuri

Dati un follow la insta ---> niico_mada si va dau back tuturor,mersiiii???

Niico1313’s Profile PhotoNiicoo
Promotorii ascunse in valuri adanci
Umbre albe si focuri pe crestele muntilor
Locul cheama la celebrarea noptii
Si peste toate frigul se asterne
Pasaje secrete duc in tainele mortii
Bolti pietruite stau de straja Lemnul prinde culoare In fata usilor catre o alta lume
Pe colidoarele secrete si intunecate
Privind secole rapuse de timp
Legende in piatra apuse In a treisprezecea luna sacra Noaptea alunga temerile sufletelor pierdute
Umbre ce coloreaza ziduri naruite
Si tot ce domina in jur
Maret drum al damnarii
Cel ce este stapan peste noapte
Cel ce aduna norii intunecati
Cel ce uneste fulgerele magice
Acum e aici la ceasul tainic
https://youtu.be/ag0egEzKBTEAdina66678’s Video 143076507556 ag0egEzKBTEAdina66678’s Video 143076507556 ag0egEzKBTE
Liked by: Ade ☯️

"Neața", lume. E sfanta zi de leneveala ???

Nebunelli’s Profile PhotoIuliana Mihai
Am stat o vreme lângă copacul cu două capete.
Erau două trunchiuri, unul către asfințit, altul către răsărit.
Amîndouă erau vii, amândouă aveau aceleași frunze,
aceleași flori și aceleași păsări.
Numai rădăcinile erau dezghiocate din pământ către apus.
Era liniște, dar simțeam că totuși cânt și eu,
neauzită de vreun suflet, ca unda apei
la marginea curentului din adânc al mării.
Firul vieții trecea peste mânecă, peste umeri,
dintr-un braț în altul.
Alături, un scrînciob al nimănui.
Am întors o frunză cu inima pe dos, am privit-o
cum mi-aș privi destinul în palma dreaptă.
Am plecat spre casă cu mâinile strânse cuminte la spate.
Căci nimeni nu poate îmbrățișa un copac cu două capete.
Neața lume E sfanta zi de leneveala
Liked by: Ade ☯️

Follow you, back???

futberberite’s Profile PhotoB.R.T SQUAD
follow back and thanks ^-^
Capcana impusă scriiturii de mersul leneş, desfrânat al cuvintelor, atingerea moale a limitei, coborârea în tine însuţi ca-ntr-o teribilă prăpastie, cerneala literelor luând forme ciudate pe spaţiul neted şi leneş al hârtiei, melancolia în care lucrurile lâncezesc, starea de dor a vocalelor, totul se opreşte la bariera gândurilor. Vântul ce loveşte nebun în fereastră, pasul lent al ideilor oprindu-se, din când in când, la semaforul raţiunii, lumina lunii pălind fâşneaţă pe-un boschetar, lungit pe iarba udată de roua-ntristării - imagini banale, îndoliate din tristul film al risipirii.
Coborârea în tine însuţi, ca-ntr-o prăpastie, legănarea moale a cuvintelor lâncezind pe coala albă a sufletului, spaţiul vid in care tristeţea-mi îşi găseşte adăpost, starea de dor a ideilor, totul se opreşte la bariera himerică a visului. Furtuna ce bântuieşte agonic prin spaţiul impur al ideilor, semaforul raţiunii la care se opresc gândurile înăbuşite-n somn, boschetarul lâncezind sub lumina palidă a lunii, aceasta râzând ca o ştrengăriţă cuprinsă cu foc de-un hoinar, petala aurie a visului, strălucind voioasă în cuget. Se umple cu lacrimi de azur pâlnia însetată a vidului, se dilată întunericul, lăsând pe coala albă a sufletului puncte imense... Banale, îndoliate imagini din acelaşi film trist al risipirii.

View more

Follow you back

neața maică ?

flsdrg’s Profile PhotoDrăgan
Floarea aurie a visului îşi deschide petalele, udate de roua azurie a inocenţei. Misterele de nepătruns ale fiinţei atrag simţirile cuprinse de febra tristeţii. La poalele Muntelui Speranţei, te afli şi tu, adolescentule; timid încerci să-nlături ceaţa de îndoială ce pluteşte şi peste lucruri, şi peste fiinţe, şi peste floarea aurie a visului. Vei atinge oare vârful acelui munte? Vei înlătura oare perdeaua de vid ce te separă de tine însuti?
În faţa ta cad crengile de cristal ale tăcerii, cerul pare a-şi deschide tainele, iar tu alergi, ca un turbat, prin munţii de lava ai îndoielii. Dragostea îşi picura licoarea opalină în sufletul încarcerat de mobiluri contrare: mângâierea speranţei prin lacrimile visului pur, dramatica disperare datorată neconcordanţei dintre vis şi realitate, tristeţea şi veselia unite într-o stare de spirit, inima obosită de sentimente confuze şi sufletul îmbărbătat de-un avânt nemaiîntâlnit, orele negre ce se lasă peste liniştea trupului şi năvalnica alergare a iubirii prin sufletul asaltat, din toate parţile, de idealuri ce abia se conturează. Spiritul tău vrea să se înalţe spre azururi, dar întâlneşte-n cale numai stele-ngheţate. Cetatea ideii încă nu vrea să te primească şi te împaci numai cu farmecul nostalgic al macilor roşii ce-şi varsă culoarea peste sumbrul peisaj al vieţii. Floarea aurie a visului îşi va închide, cândva, petalele.

View more

neața maică

Next

Language: English