Diana Elena

Ma simt respinsă. Respinsă cu atata cruzime si mi se pare ca aduce a indiferenta. Simt ca mi se scurge printre degete tot castelul de nisip pe care l.am construit cu atata îndeletnicire, in atat de putin timp. Iar cel mai rau lucru este ca gandurile mele reflecta asupra vinei pe care o am si totusi nu gasesc un raspuns... Ma simt vinovata, dar nu stiu pentru ce. Poate e doar unul dintre zecile mele de defecte. Si dau timpul inapoi si revăd toate secvențele. Cap-coada. Si, din nou, ma gandesc la pasul gresit pe care l.am facut. Asta daca a existat unul. Si mi.e atat de greu sa trec de la perfect la defectuos intr.o perioada atat de scurta. Cu o viteza atat de mare. Intrebarile mele incep cu "De ce?", continua cu "Oare, intr-adevar, sa constituie fizicul un impediment pentru noi?" si se finalizează cu "Ce am facut ca sa merit o stare atat de alerta de indiferenta?". Dupa, ma cert eu pe mine, amintindu.mi ca mi.am promis sa nu mai pun atat de mult suflet. Mi.am promis sa cântăresc gramajul in fiecare zi, iar, daca este nevoie, sa mai iau si sa pastrez pentru mine. Dar n.am facut asta. L.am pus pe tot in balanța si eram innebunita ca nu mai am ce pune, pentru ca as mai fi pus. Revin, iar, la cearta cu mine si imi spun ca poate e mai bine asa. Si dupa imi dau seama ca nu este. Ca nu vreau sa fie bine asa. Ca vreau sa fie cum cred eu ca mi.e bine. Si mi.era bine cu era la inceput. Iar aici am o revelație. Ce a fost de fapt la inceput? Iubire, dovezi, cuvinte frumoase, Perfecțiune si graba. Da, graba. Si nu m.a deranjat acea graba. Mi.Am pus sentimentele la încercare si le.am obligat, transformându.le in slugi, sa ma asculte si sa aiba incredere in mine si in alegerea mea. Iar ele, ca niste entități supuse ce sunt, au ascultat, inca o data de mine. Începea sa.mi placa acea graba: cu cat le forțam sa iubească mai repede si mai tare, cu atat mai repede făceau asta fara sa puna intrebari. Începea sa.mi placa sa.ti caut privirea si sa ma pierd in ea, chiar daca era prea devreme sa ma pierd. Imi placea sa ma înec in marea de cuvinte frumoase si, din nou, sa ma pierd. Imi placea sa te sarut si sa simt cum fiecare particula din mine se pierde in acele buze care se contopesc. Iti vine sa crezi? Imi placea sa ma pierd. Daca nici asta nu inseamna iubire, atunci ce sa însemne iubirea?

View more

Eu însămi sunt feminista! O sa scriu ceva care s.ar putea sa fie interpretabil, dar fiecare sa o perceapă cum doreste el. Nu.mi place sa fiu fata! Sunt atatea lucruri de care noi, fetele, trebuie sa avem grija si atatea lucruri pe care trebuie sa le suportam in plus fata de baieti! Da, intr.o lume a egalității, este mult mai usor sa fii baiat. Faptul ca majoritatea băieților/bărbaților nu dau atenție detaliilor, sau nu indeajuns de mult, ajung sa spuna: "Da' ce e mare lucru sa fii fata!?". Este mare lucru: de la trasul de par cand ne pieptănam, pana la epilare si îngrijirea corporală (superioară unui dus), pana la durerile menstruale, care aduc stari depresive cateodata, pana la, ulterior, durerile nașterii si dupa educarea copiilor. Daca orice baiat ar trece prin ce trece o fata si orice barbat ar trece prin ce trece o femeie, am fi cu mult mai respectate.
Intrebarea era despre persoanele care sustin ca sunt feministe. Si eu sustin asta, iar daca exista vreun baiat/barbat care sa fie feminist, tot respectul meu! ✌🏻️😉

View more